Theodore Rousseau - Pond at the Edge of a Wood (1812 - 1867)
spätes Strahlen …
allein in der Nacht, damit ich nicht weine,
mich sehnend nach natürlichem Glockenton,
wie ein Schrei aus rissiger Lippe
und fließend zur späten Perseidenstunde …
oh, wäre ich noch lebendig, um einmal noch zu erleben
die sanfte Jahrhundertqual,
ich, zwischen Halbmonden gealtert,
ihr antwortend, dass ich zu Hause bin
-welch jahrhundertbegrabene Schmerzen -
und du, verwundert, hast mir lange Verse vorgelesen,
geschrieben in Scherben armer Tränen …
ein spätes Strahlen wärmte noch die düstere Angst
auf einem noch lebenden Blütenblatt …
Delk Danwe
------------------------------------------------------------------------------------------
rază târzie …
singur în noapte, să nu plâng,
tânjind după un clopot firesc,
ca un strigăt cu buza crăpată
în oră târzie, din perseidă curgând …
oh, de-aș mai fi viu, să mai trăiesc
încă odată al veacului durere suavă,
eu, îmbătrânit printre jumătăți de lună,
răspunzându-i că sunt acasă
- ce dureri de secole-ngropate -
iar tu, uimită, îmi reciteai versuri lungi,
scrise-n cioburi de lacrimi sărace …
și o rază târzie mai încălzea
spaima sumbră pe-o petală încă vie …
Delk Danwe