Friedrich August de Leuw (1817 - 1888) - Ruine Ebernburg bei Bad Kreuznach
„Glaube ist Wunderglaube, Glaube und Wunder absolut unzertrennlich.“
Ludwig Feuerbach (1804 - 1872)
Monolog …
du fandst mich im Gefilde einer Metaphysik der Identität,
ein neues Szenario in meinem Leben, irrlichternd, einzigartig …
es war, als ob meine Essenz mit jedem Atemzug
nach dem Auftauchen von Interpretationen verlangte,
die Geborgenheit, als Fußnote, wie ein vergessenes Juwel
versteckt in dunklen Fluren, trug eine Schönheit, die sich der Logik entzog,
denn sie existierte gleichzeitig als Antwort und Frage
und Quellen des Verständnisses ragten aus den Wänden,
unerwartet erblüht in einem schillernden Mosaik zwischen Wissen und Zweifel,
während das Ersehnte im Nebel einer Unbestimmtheit schwebte … mit Balance
wie flüchtige Schatten huschten Gedanken über seltsame Korridore,
Echos vergangener Philosophien hallten in den Mauern wider
und schienen das Rätsel zu enthüllen …
du fandst mich wieder …
wo die Grenzen der Realität verschwammen
und das Absurde in verborgenen Ecken auf die Weisheit traf,
wo Wahrheiten in Tiefen verborgen lagen
und die Suche nach Erkenntnis ein endloses Abenteuer war…
du fandst mich in einer Ruine … mit ihren Katakomben …
Delk Danwe
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„Credința este credința în minuni, credința și miracolele absolut inseparabile.“
Ludwig Feuerbach (1804 - 1872)
monolog...
mă găseai într-o metafizică a identităţii,
un scenariu nou în viața mea, rătăcit fantomatic, unic...
era ca și cum esența-mi cerea cu fiecare respirație apariţia interpretărilor,
ocrotirea, ca o notă marginală, o bijuterie uitată
și ascunsă-n holurile întunecate, avea o frumusețe ce sfida logica
căci exista simultan ca răspuns și întrebare,
iar fântâni ale înțelegerii se scurgeau din pereți, înflorite neașteptat
într-un mozaic orbitor între îndoială și cunoaștere,
în timp ce un tânjit plutea în ceața unui indefinit ... cu echilibru
ca niște umbre trecătoare zburau gânduri prin coridoarele ciudate,
ecouri ale filozofiilor trecute răsunau în ziduri
și păreau a dezvălui misterul...
mă regăseai ...
acolo unde granițele realității se pierdeau
iar absurdul întâlnea înțelepciunea în colțuri tainice
unde adevărurile zăceau ascunse în adâncuri
iar căutarea cunoașterii era o aventură nesfârșită…
mă găseai într-o ruină ... cu catacombele ei...
.