wind ...

William Turner (1775 - 1851) Study of Sea and Sky - Isle of Wight

 

 

 

 

Schien der Mond nicht durch die Blätter

Unserer Laube hier am Bache?

Hielten nicht die Marmorgötter

Vor dem Eingang stille Wache?
    

Heinrich Heine  (Hab’ ich nicht dieselben Träume)

 

 

 

 

dort …

    

dort - an diesem hohen Ort,

neben der Flügelachsel des Zugvogels,

dort baute ich mir Kirche und Altar,

wo die Sterne - Früchte des Himmels -

ihren Samen bekennen,

wo

mein Auge sein gesehenes Licht beichtet,

im Verb unverändert,

dort wo,

neben der Flügelachsel der Zugvögel,

ich mich vermählt habe
mit allem, was stirbt.
     

Nichita Stănescu  (1933 - 1983)

(Übertragung Delk Danwe)

 

 

 

 

 

wind …
   

mehr bedroht denn je

schwebt mein leichentuch im wind

wie eine weißgraue möwe,

die im mondscheinschatten in salziger brise

sich mit ungenügender kraft wiegt,

- vergisst den gräuel, vergisst den tadel -
 

hinter der horizontlinie,

die sich jeden abend 

in meinem auge spiegelt,

wird es in die wogen fallen

zerfetzt vom wind …

    

Delk Danwe

 

 

 

 

 

 

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

 

 

 

 

Nu a strălucit luna printre frunze

În foișorul nostru, aici lângă pârâu?

Nu au ţinut zeii cei de marmură

La intrare veghea cea tăcută?
     

Heinrich Heine (Nu am avut aceleași vise?)

 

 

 

 

 

Acolo
   

Acolo, la locul acela înalt

la subţioara aripii păsării migratoare,

eu mi-am făcut biserică şi altar,

unde fructele cerului, stelele

se spovedesc de sămânţa lor,

unde

ochiul meu se spovedeşte de lumina văzută,

neschimbată în verb 

acolo unde

la subţioara aripilor păsărilor migratoare

m-am cununat cu tot ce moare.

   
Nichita Stănescu

 

 

 

 

 

vânt …
 

mai ameninţat ca niciodată

îmi plutește giulgiul în vânt

ca un pescăruş alb-cenuşiu 

ce-n umbra lunii, în adiere sărată,

se leagănă cu forță nedestulă

- uită de urâciune, uită şi de vină –

   

în spatele unui orizont,

ce mi se reflectă-n ochi

în fiecare seară,

va cădea în valuri, sfâşiat de vânt …

    

Delk Danwe