"Moonlight in Wimco Grove" by Alois Reiss (Agura Nata - surreal artist)
„Man fragt sich, woher das Bewusstsein seine Fähigkeit, naturwidrig sein zu können, eigentlich bezieht und was solche Eigenmächtigkeit wohl bedeutet“
C.G.Jung
archaisch …
(an C.G.Jung)
Prolog.
ich war mir fast immer sicher,
ich wüsste, was andere Menschen denken
und dass ich sehen kann, was in mir nicht ist,
ladete mir dadurch, ich, der Vergessene, neue Lasten auf …
nur derjenige, der seinen Schatten kennt,
weiß von seiner Nichtharmlosigkeit,
doch wie könnte man dies tun,
wenn man sich selbst nicht sehen kann
in einer so unbewussten Dunkelheit,
die man mit sich trägt,
die den eigenen Schatten verbirgt?
Monolog.
und oft war mir der Rückweg nicht möglich,
die alten Pfade und die Antworten, die sie mir gaben,
kannten meine Zukunft auch nicht
und ich, der Vergessene, begann
die bequemen, alten Steine zu ersetzten …
ja, ein Zerstörer ist der bauende Mensch,
überwältigt von Illusionen,
geflossen aus einer archaischen Psyche,
so archaisch, als ob sie schon immer archaisch war …
ich nannte es die ewige Suche
und was mir letztendlich blieb,
war nur die unabhängige Idee des Guten …
Delk Danwe
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
"Ne întrebăm de unde își derivă conștiința de fapt capacitatea sa de a fi împotriva naturii și ce înseamnă de fapt o astfel de autoîmputernicire“
C.G.Jung
arhaic …
(lui C.G.Jung)
Prolog.
aproape sigur am fost întotdeauna
că aș ști ce cred ceilalți,
că pot vedea ce nu este în mine,
dar mă-ncărcam, eu uitatul, cu noi poveri ...
numai cel ce-și cunoaște umbra,
știe de primejdia sa, dar cum o poți cunoaște,
dacă nici măcar pe tine însuți nu te poți vedea,
într-un întuneric atât de inconștient,
pe care îl porți mereu cu tine și care umbra ți-o ascunde?
Monolog.
și de atâtea ori nu mă mai puteam întoarce,
vechile cărări și răspunsurile pe care mi le dădeau,
nu-mi cunoșteau viitorul nici ele
și-am început, eu cel uitat,
să-nlocuiesc pietrele vechi și confortabile ...
da, omul care clădește distruge,
copleșit de iluzii, ce curg dintr-un psihic arhaic,
atât de arhaic, ca și cum ar fi fost arhaic dintotdeauna ...
eu am numit-o: căutare eternă,
iar ceea ce mi-a rămas, în cele din urmă,
a fost doar ideea independentă despre bine ...
Delk Danwe